Verbele auxiliare sunt în număr de trei și ajută la formarea diferitelor moduri și timpuri în limba română: a fi, a avea și a vrea. A FI M O D U R I L E P E R S O N A L E INDICATIV Verbul a fi se poate folosi cu sensul de a se afla, a se găsi, a exista, formând predicatul unei propoziții; În limba română, verbe auxiliare sunt: a fi, a avea, a vrea (a voi). Cu ajutorul acestor verbe, formăm anumite timpuri și moduri ale verbului. Când folosim verbele auxiliare? Moduri și timpuri formate cu ajutorul verbelor auxiliare Așa cum spuneam, verbele auxiliare ajută la formarea modurilor și timpurilor unor alte verbe. Ca verb auxiliar, a vrea ajută la formarea viitorului: Eu voi cânta. ATENȚIE la formele sale atunci când este folosit ca verb predicativ. Există tendința de a se realiza o formă hibridă între a vrea și a voi, în special la imperfect vroiam, în loc de voiam. Morfologie Verbe unipersonale și impersonale În gramatică, un verb auxiliar este un verb care la origine are sens lexical plin, dar în anumite contexte devine instrument gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens plin, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana[1]. zlL0L2X. noi vom fi vrut. voi veți fi vrut. ei/ele vor fi vrut. Verbele anterioare: a vrăji, a vrăjmăși, a vrăjmășui, a vrășui, a vrăvui. Verbele următoare: a vrednici, a vremui, a vroi, a vui, a vuieta. Verbe aleatorii: a înfărtăți, a pardosi, a rindelui, a tectiliza, a ucrainiza. Ca verb auxiliar are valoare modală, exprimând caracterul întâmplător, neintenționat al acțiunii: Ha el találod árulni a titkot, megharagszom „Dacă cumva divulgi secretul, mă supăr". Verbul tetszik (sensul său plin fiind „a plăcea") este un verb auxiliar care poate fi numit pragmatic, pentru că este o marcă a politeții. Se construiește cu infinitivul, subiectul fiind totdeauna destinatarul comunicării. Verbul „a vrea" este verb predicativ - Copilul vrea un măr. Este și verb auxiliar, pentru că ajută la formarea timpului viitor și viitor anterior. Eu voi merge la piață. Eu voi fi mers la piață. Forma verbului la timpul infinitiv: vrea. Prezent: eu vreau, tu vrei, el/ea vrea, noi vrem, voi vreți, ei/ele vor; Imperfect: eu vream, tu vreai , el/ea vrea , noi vream, voi vreați; În limba română există trei verbe auxiliare: a avea, a vrea și a fi. Exemple cu verbul a avea ca și verb auxiliar: La folosirea perfectului compus: Ieri am plecat acasă imediat după meci. George a mâncat toată salata. N- am mai fost niciodată atât de bucuros La folosirea uneia dintre formele viitorului Mâine am să merg la spectacol. În limba română, verbe auxiliare sunt: a fi, a avea, a vrea (a voi). Cu ajutorul acestor verbe, formăm anumite timpuri și moduri ale verbului. Când folosim verbele auxiliare? Moduri și timpuri formate cu ajutorul verbelor auxiliare Așa cum spuneam, verbele auxiliare ajută la formarea modurilor și timpurilor unor alte verbe.

a vrea verb auxiliar